Lecția de engleză

3. „Când un actor îți oferă sufletul său, oricare ar fi scena pe care joacă, totul se transformă în lumină. Când o face cu entuziasm, cu dăruire, iar tu, ca spectator, esti la câțiva pași de acel actor și simți vibrația lui, oricare ar fi lumea din care vii încarcat de peste zi, totul se transformă în lumină. Când un actor te face să răzi și, mai apoi, iți răscolește amintiri, flash-uri de viață și îți plânge alături, totul se transformă în emoție. Și lumină.

Teatrul este magie. Luminile se sting, scena devine lumină, scaunele dispar, publicul vibrează într-o singură respirație, un singur răs și o singură lacrimă. Este…magie.

La Teatrul independent “Vasilache” o mână de oameni crează...magie. Prin artă, prin teatru de bună calitate, prin emoție. Un text preluat cândva de Teatrul Radiofonic cu Doamna Alexandrina Halic în rol principal, este astăzi pus în scenă de o mână de oameni frumoși la un teatru din centrul Bucureștiului.

O sală plină (în majoritate cu tineri) a vibrat, a râs și a amuțit. Fiecare dintre cei de acolo am simțit, fie și pentru o secundă, o clipă din copilăria noastră, într-una sau într-alta dintre scene. Și, că vom recunoaște asta sau nu, din nou pasajele de viață reală trec filtrul (impenetrabil, altfel) al sufletului.

De la prima secundă până la ultima apariție pe scenă, Domnișoara Claudia Moroșanu a strălucit. Este atâta forță, atâta ambiție în a performa, atâta determinare în această actriță, încât este imposibil să nu le remarcați. A fost…perfectă. Exactă ca un metronom, impecabilă în ritm, desăvârșită în concentrare, perfect focusată la rol și la colega de scenă, respectând perfect proporțiile scenei și ale spațiului, interacționând vizual cu publicul atunci când textul impunea asta, cu o voce absolut ireal de bună (știe asta, și nu se joacă deloc cu acest atuu, dimpotrivă, îl folosește cât și cum trebuie, cu o disciplină de scenă vizibilă), Domnișoara Moroșanu a fost magnifică. Și mai are ceva, ceva ce trebuie scris și spus: ținută de mare actriță. Știe când și cât și cum să apară, să răspundă publicului și să lase magia să plutească după ce luminile scenei se vor fi stins. Iar asta o face, în opinia mea, dintr-un simț înnăscut al excelenței.

Un plus pentru Domnișoara Luiza Ghindă (rol “Profesoara de engleză”) - dezvoltă evoluția personajului admirabil cu o specială sensibilitate și cu o ținută scenică interesantă. Da, voi nota acest nume.

Doamna Alexandrina Halic a jucat cândva, demult, rolul în care astăzi Domnișoara Claudia Moroșanu a excelat. Da, am ascultat spectacolul realizat în trecut în pregătirea spectacolului de astăzi. Și o spun din nou și din nou, Teatrul Românesc trăiește la prezent. Iar asta datorită unor actori excepționali și unor “nebuni frumoși” care se încăpățânează să creeze artă, să facă magie în teatre independente.

Vedeți spectacolul absolut. Extrasele de text poate vă vor convinge. Eu n-am să dezvălui nici cine e Ștrengărița și nici de ce mama copilei…mai bine tac. : ) ” - Alexandru Chiciu