Program IL CINEMA RITROVATO

Oricine a privit ecranele bucureștene în ultimii ani și-a dat seama de ce li se întâmplă – o nesperată febră a arhivelor de film s-a transmis de la tinerii curatori la public, rescriind istoria cinemaului cu cerneală invizibilă. Sigur, mai e mult până departe, căci acest interes subit s-a arătat târziu, fiind încă naiv, neprofesionalizat și teribil de entuziast: ar fi, așadar, la vârsta cea mai frumoasă și violentă. 

Încă din anii ’80, un standard perpetuu de profesionalism și imaginație pentru oricine lucrează cu arhive de film este copilul Cineteca di Bologna: Il Cinema Ritrovato, festivalul care adună mii de profesioniști vară de vară. „Bologna și doar Bologna, zic eu, cu arcadele-i întinse pe mai toate străzile centrale, e în măsură să adăpostească adunătura de fețe palide, fotosensibile, care se strânge an de an pentru festival; deunăzi m-am alăturat lor pentru prima dată.”, scriam pentru Films in Frame în primul meu reportaj de la festival, cândva în 2021. 

Prima retrospectivă a festivalului în București, parte din deja tradiționala serie „Il Cinema Ritrovato on Tour”, încearcă să reconstituie senzația de infinit care m-a copleșit în ultimii ani la Bologna: cinema de pretutindeni, dar mai ales cinema pretutindeni: deși selecția s-a interesat în special de filmul italian, „cinema pretutindeni” a fost un principiu estetic nemărginit. Spectatorul ideal al selecției nu există: poate fi un profesionist al arhivelor, interesat de tehnicalitățile restaurărilor incluse, un profesionist al imaginii, pentru care cinemaul unui Renoir sau Rossellini nu se poate epuiza, sau un privitor prea sigur pe propria definiție a cinemaului.