Întâlnire cu Miklós Bács

Sâmbătă, 25 noiembrie, de la ora 18.00, la librăria Humanitas Cișmigiu va avea loc o întâlnire deschisă cu actorul și profesorul Miklós Bács, cu tema „Este actoria o artă?”, în cadrul Întâlnirilor Yorick.

Cunoscutul actor și profesor Miklós Bács va fi prezent la o întâlnire cu publicul, moderată de criticul de teatru Monica Andronescu, unde va vorbi despre situația actorului în România anului 2017, despre arta actorului, despre mari întâlniri în teatru, despre talent și arta de a preda actoria, despre nevoia de teatru. Poate fi actoria predată sau învățată? (Mai) avem nevoie de teatru? Este actoria o artă sau e un hobby? Iată câteva dintre întrebările la care vom căuta răspunsuri.

Miklós Bács este actor la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj și profesor universitar la Facultatea de Teatru și Televiziune, Universitatea Babeș-Bolyai Cluj Napoca. În această stagiune, îl puteți vedea în rolul titular în celebrul „Faust” pus în scenă de Silviu Purcărete la Teatrul „Radu Stanca” din Sibiu, în rolul Marc Antoniu, în „Iulius Caesar”, regia Silviu Purcărete, la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, în Satin, în spectacolul „În adâncuri”, regia Yuri Kordonsky, și în rolul Kroll în „Rosmersholm”, regia Andriy Zholdak, ambele la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj. Este director al Galei Tânărului Actor HOP și este cel mai iubit profesor de actorie din România.

„Sunt etape în viața unui actor în care singurul lucru catastrofal este să nu poată răspunde la întrebarea: <De ce fac acum meseria asta?> Și trebuie să-și pună întrebarea asta toată viața, tocmai, pentru că răspunsul se schimbă în permanență. Trebuie să existe o motivație care, chiar dacă n-o poți formula în cuvinte, ea să te împingă mai departe. Și sunt momente când această motivație dispare. Sunt mulți mari actori, regizori, care la un moment dat realizează că există ceva mai mult decât spectacolul, tocmai această căutare. Nu sunt convins că sunt fericiți… Dar e foarte important să fii sincer cu tine însuți și să recunoști dacă motivația a dispărut.” (Miklós Bács)