Dezbatere de știință: Inteligența artificială, viața 3.0 și transumanism.
Pornind de la volumele Viața 3.0 de Max Tegmark și Pot face roboții dragoste? de Laurent Alexandre și Jean-Michel Besnier
Dezbatere de știință: Inteligența artificială, viața 3.0 și transumanism.
Pornind de la volumele Viața 3.0 de Max Tegmark și Pot face roboții dragoste? de Laurent Alexandre și Jean-Michel Besnier
Joi, 23 mai, la ora 19.00, în librăria Humanitas de la Cișmigiu, două cărți și o dezbatere ne vor ajuta să înțelegem mai bine teoriile, miturile, confuziile și realitățile care țin de cercetarea și dezvoltatea inteligenței artificiale. Discuția pornește de la două volume recent publicate în colecția de știință a Editurii Humanitas: Viața 3.0. Omul în epoca inteligenței artificiale de Max Tegmark și Pot face roboții dragoste? 12 întrebări despre transumanism de Laurent Alexandre și Jean-Michel Besnier. La dezbatere vor fi prezenți Andreea Chiriac, advisor market & brand research IBM, Adrian Mihălțianu, scriitor și jurnalist, și Vlad Zografi, coordonatorul colecției de știință a Editurii Humanitas. Moderatorul acestei întâlniri este Corina Negrea, realizator de emisiuni de știință la Radio România Cultural.
Viața 3.0 reprezintă momentul în care inteligența artificială depășește nivelul uman, devenind inteligență artificială generală, capabilă să învețe și să îndeplinească orice sarcini, nu doar pe cele ultraspecializate. E un orizont asupra căruia specialiștii nu au căzut de acord. Unii văd în el o improbabilitate (tehno-scepticii), alții o amenințare care trebuie evitată (ludiții), iar pentru alții poate fi un salt uriaș pentru omenire, în măsura în care obiectivele inteligenței artificiale și cele ale umanității vor fi aliniate (mișcarea IA benefică). Prezentul ne permite să ne imaginăm un viitor apropiat în care roboții industriali și mașinile autonome își găsesc locul în activitățile și vieții noastre. Dar, pentru mulți dintre cei care văd convergența dintre nanotehnologii, biotehnologii, informatică și științele cognitive ca pe o certitudine, ființa umană se poate transforma în ceva radical diferit în deceniile sau secolele următoare. De aici încep întrebările: ce fel de societate ar fi aceea, până unde pot merge modificărilor care vor fi permise, cât de corectă și de echilibrată ar fi această lume trans sau post-umană? Și dacă toate acestea țin de un viitor care poate fi doar imaginat sau de unul cu adevărat posibil.
Viața 3.0. Omul în epoca inteligenței artificiale de Max Tegmark
Fizicianul Max Tegmark, profesor la MIT, explorează posibilitățile oferite de inteligența artificială nu doar în viitorul imediat, dar și în perspectiva îndepărtată a colonizării cosmosului. Viața 3.0 ne invită să medităm asupra celor mai delicate probleme de ordin social, militar, juridic și etic generate de dezvoltarea inteligenței artificiale, iar ideea centrală a lui Max Tegmark este că avem capacitatea și datoria morală de a influența evoluția vieții. Preocupat de inteligența artificială și îngrijorat de perspectivele dezvoltării ei, Max Tegmark a înființat Institutul pentru Viitorul Vieții, prin care a reușit să aducă în centrul atenției specialiștilor și publicului larg probleme delicate legate de siguranța inteligenței artificiale.
„Noi, cu toții – nu doar oamenii de știință, industriașii și generalii –, ar trebui să ne întrebăm ce putem face pentru a profita de beneficiile viitoarei inteligențe artificiale și a evita riscurile. Aceasta e cea mai importantă dezbatere a epocii noastre, iar incitanta carte a lui Tegmark vă îndeamnă să participați la ea.“ – Stephen Hawking
„Un ghid pasionant pentru provocările și alegerile aduse de căutarea unui viitor măreț al vieții, inteligenței și conștiinței – pe Pământ și dincolo de el.“ – Elon Musk
„Una dintre cele mai spectaculoase evoluții în cursul celor 13,8 miliarde de ani scurși de la big bang este că acea materie mută și neînsuflețită a devenit inteligentă. Cum s-a petrecut asta și cum poate progresa inteligența în viitor? Ce are de spus știința despre istoria și destinul inteligenței în cosmosul nostru?“ – Max Tegmark
Pot face roboții dragoste? 12 întrebări despre transumanism de Laurent Alexandre și Jean-Michel Besnier
„Școala din 2050 nu se va mai ocupa de cunoștințe, ci de creiere. Cei trei piloni ai școlii – conținutul, metoda, personalul – trebuie reconsiderați. Mai întâi, vor trebui reabilitate științele umaniste și cultura generală, deoarece concurența cu mașinile în ceea ce privește materiile tehnice va fi în curând inutilă. Apoi, vor trebui personalizate sistemele educaționale, în funcție de caracteristicile neurobiologice și cognitive ale fiecărui elev. În fine, vor trebui aduși în școli specialiști în domeniul neuroștiințelor, deoarece profesorul din 2050 va fi în primul rând un expert în «neurocultură». Introducerea tehnologiilor NBIC, în scopul de a îmbunătăți tehnicile educative, va cere în același timp și o reflecție neuroetică temeinică: nimeni nu dorește ca școala să devină o instituție neuromanipulatoare. În fața provocării lansate de generalizarea inteligenței artificiale, este nevoie urgentă de a demara modernizarea educaţiei. Numai așa vom contrazice profeția lui Bill Joy, cofondator al companiei Sun Microsystems, care în anul 2000 prevedea că «viitorul nu va avea nevoie de noi».“ – Laurent Alexandre
Laurent Alexandre este de profesie chirurg urolog și director al companiei NBIC Finance. Este interesat de mişcarea transumanistă şi de impactul acesteia asupra destinului omenirii. Scrie articole pentru Science & santé, Le Huffington Post, Le Monde şi L’Express, supliment al cotidianului Le Monde. Este, de asemenea, autor a numeroase cărți, printre care La mort de la mort (2011), La Défaite du cancer (2014), La guerre des intelligences (2017), L’IA va-t-elle aussi tuer la démocratie? (2019).
Jean-Michel Besnier este profesor de filozofie și doctor în științe politice. Profesor la Universitatea Sorbona (Paris IV), este membru al Consiliului științific IHEST (Institut des hautes études pour la science et la technologie) și MURS (Mouvement universel pour la responsabilité des scientifiques). Cercetările sale se orientează în direcţia influenţei pe care ştiinţa şi tehnica modernă o exercită asupra filozofiei şi eticii: L'humanisme déchiré (1993), Réflexions sur la sagesse (1999), L'irrationnel nous menace-t-il? (2006), Demain les post humains: le futur a-t-il encore besoin de nous? (2009), Un cerveau très prometteur: conversation autour des neurosciences (2015).
