Curs pentru parinti BUCURESTI

SESIUNEA 23 - JOI 24 SEPTEMBRIE Cum recunoaștem copiii care au sentimentul de inferioritate, dar îl ascund prin evitare? Asta nu înseamnă că sentimentul dispare sau că el se vindecă, este doar metoda struțului de băgare a capului în nisip. Emoțiile și gândurile rămân tot acolo pe interior și produc efecte negative asupra vieții noastre. Cele mai frecvente sunt următoarele:

Se justifică des.

 Se comportă hipercompliant ca să evite critica, e prea drăguț, prea cuminte, ca să îl placă adultul evitând astfel respingerea din partea acestuia.

Adresează foarte multe întrebări atunci când i se dă de făcut o sarcină (ex. Unde să desenez, aici e bine? Să încep din stânga sau din dreapta?)

 Evită situații în care se simte evaluat sau expus și nu adresează întrebări dacă nu știe ceva.

 Vrea să schimbe activitatea sau jocul dacă pierde sau dacă nu se prea pricepe (ex. Hai să facem alt joc) și vin cu propunerea să facă ceva ce știu ei bine și unde știu că vor câștiga

 În grupuri sau în situații sociale stă retrași ca să nu atragă atenția asupra lui

 Evită apropierea de ceilalți, evită să vorbească despre el. Se apropie de ceilalţi până la un anumit punct. Se implică în relații superficiale, lucru evident în relațiile de cuplu spre adolescenţă.

 Evită să vorbească despre el; de exemplu, în cadrul ședințelor de terapie dacă e întrebat cum se simte sau ce crede evită să răspundă sau spune că totul este bine, el nu are niciodată emoții negative, nu-l deranjează nimic.

 Face glume sau schimbă subiectul în momente de apropiere emoţională ca să iasă din acea stare.

 La petreceri consumă alcool ca să facă față mai ușor la sentimente de rușine, jenă și ca să se dezinhibe.

 Evită situațiile sociale şi se retrage în jocuri pe calculator, în citit sau în alte activităţi.

 Refuză să mai vină la terapie dacă sunt prea multe discuții pe teme personale.

 Iese din relaţii atunci când apropierea devine mai mare.

 Mănâncă ca să nu simtă emoția de inferioritate.

                                                      (extras din Adina Botiș, Sentimentul că e ceva în neregulă cu mine – în curs de apariție)

La curs vom identifica aceste comportamente atât la copii cât și la părinți și vom discuta modalități sănătoase de a interveni atunci când le observăm astfel încât să scădem teama de respingere și să creștem sentimentul de acceptare al propriei persoane. Cursul este unul deschis, adică participarea la o sesiune nu e condiționată de participarea la oricare alta, părintele putând opta pentru temele care îl interesează cel mai mult.