Ce merită să învățăm în școală?

Conferința încearcă să ofere răspuns la întrebarea: „Ce merită să învățăm în școală?“ luând în considerare trei aspecte esențiale:

• viitorul care este tot mai volatil și mai impredictibil, ceea ce înseamnă că nu mai avem garanția că cunoștințele dobândite azi vor fi relevante în lumea de mâine;
•  mutația existențială determinată de progresul tehnologiilor digitale și IA, care reproblematizează raportul dintre cunoștințele ce merită să fie în mintea noastră („la purtător“) și cele care pot fi integrate în aplicațiile digitale pe care le folosim (externalizate);
• cercetările recente din științele cognitive asupra funcționării creierului.

Pe scurt, ne întrebăm: Ce merită să învățăm azi care să fie relevant și în lumea de mâine, să exploateze rațional tehnologiile digitale și să valorifice datele din neuroștiințele cognitive?

Susținem că merită să învățăm acele cunoștințe, deprinderi și atitudini care ne dezvoltă mintea pe patru dimensiuni. Acestea sunt:

• Autonomia, adică independența epistemică, capacitatea de a putea cunoaște și de a ne utiliza cunoașterea indiferent de gradul de funcționalitate a tehnologiilor digitale sau de manipulare a surselor de informație. De pildă, să putem scrie corect fără să apelăm la gramatica din Word, să ne putem orienta fără Google Maps sau să evaluăm corect știrile false. Cu cât vom avea mai multe cunoștințe, cu atât vom fi mai autonomi. Câtă cunoaștere la purtător, atâta libertate de gândire și de acțiune.
• Autodisciplina, ca atitudine față de sine, care vine prin internalizarea disciplinei și a regulilor de etică. Cercetările din științele cognitive arată că autodisciplina este mai importantă decât inteligența pentru obținerea de performanțe. Parafrazându-l pe Descartes, avem nevoie să ne stabilim singuri  reguli simple și clare pentru îndreptarea intelectului.
• Gândirea de designer, ca stil de gândire care identifică întrebările relevante dintr-o mare de probleme și oferă soluții creative, care satisfac atât constrângerile mediului, cât și așteptările clientului. Rezolvările algoritmice vor fi preluate de mașini, nouă ne rămân soluțiile contextuale.
• Antreprenoriatul ca atitudine față de realitate de a nu aștepta soluții, ci de a identifica oportunități acolo unde alții văd doar colecții de date și de a le exploata pentru a produce bunuri (teorii, produse, servicii, legi, instituții).

Rezumând, cred că un om care gândește autonom are disciplină proprie, gândește ca un designer și are o atitudine antreprenorială. Un astfel de om va face față viitorului, oricare va fi el. Și toate astea trebuie să le învețe încă din școală.