„Secolul de aur” al cartografiei neerlandeze, databil aproximativ în intervalul 1570–1670, include apogeul prosperității economice și extinderea Imperiului colonial olandez (Nederlandse koloniale rijk) în Brazilia, pe coasta de nord-est a Americii de Nord, în Indonezia și pe coastele de vest și sud ale Africii. În bună măsură, înflorirea spectaculoasă a cartografiei în Țările de Jos coincide, de asemenea, cu o efervescență fără precedent a picturii olandeze, în ale cărei strategii de reprezentare harta joacă un rol semnificativ. Transformată treptat într-un instrument de propagandă economică dar și într-un artefact cu multiple forme de reprezentare (cartografie, imagini heraldice, vederi citadine etc.), harta se inserează în fundalul scenelor de interior redată în tablourile unor artiști precum Nicolas Maes, Jan Miense Molenaer, Willem Buytewech, Quiringh van Brekelenkam, dar mai ales Johannes Vermeer. Care sunt mizele, corelările și semnificațiile acestei opțiuni? În ce măsură reflectă ea realitatea cotidiană? Este legată figurarea hărții în interior de un posibil gust al colecționismului cartografic? Iată câteva întrebări cărora le vom căuta răspunsuri și ilustrări cât mai elocvente.
Mai multe informații pe siteul www.muzeulhartilor.ro