Marc Ribot | Giovanni Guidi & Daniele di Bonaventura

În 2018 a lansat două albume încărcate politic: „YRU Still Here?” (Northern Spy/Yellowbird), al treilea album mult așteptat din trio-ul post-rock/noise al lui Ribot, Ceramic Dog, și „Songs of Resistance 1942-2018” (cu invitații vocali Tom Waits, Steve Earle, Meshell Ndegeocello și multe altele pe Anti-Records ) exprimând furie și indignare în aceste vremuri tulburi. Ambele albume au ajuns pe diverse liste ale celor mai bune din 2018, inclusiv All Songs Considered de la NPR.

Marc a cântat pe partituri precum „The Kids Are All Right”, „Where the Wild Things Are”, „Walk The Line”, „Everything is Illuminated” și „The Departed” (Scorcese). Marc a compus, de asemenea, coloane sonore inclusiv pentru filmul francez „Gare du Nord” (Simon), documentarul PBS „Revolucion: Cinco Miradas”, filmul „Drunkboat”, cu John Malkovich și John Goodman, filme documentare „Joe Schmoe”, „Under the Highline”, viitoarea serie limitată Discovery Channel „Queen of Meth”, un lungmetraj al regizorului Joe Brewster intitulat „The Killing Zone” și piese de dans „In as Much as Life is Borrowed”, ale coregrafului belgian Wim Vandekeybus și „Altogether” de Yoshiko Chuma Diferit". Marc cântă, de asemenea, ocazional, partitura sa live la chitară solo la piesa „The Kid” de Charlie Chaplin, care a fost comandată de Festivalul de chitară din NY și a avut premiera în ianuarie 2010 la Merkin Hall, precum și partituri de filme live pentru scurtmetraje experimentale de Jennifer Reeves.

În 2009, Marc a fost numit curator și director muzical pentru Festivalul Century of Song, care face parte din Trienala Ruhr din Germania. Seria de concerte a declanșat noi colaborări cu Iggy Pop, Marianne Faithfull, David Hidalgo din Los Lobos, maestrul cajoner Juan Medrano Cotito, Carla Bozulich și Tine Kindermann.

New York Times îl descrie pe Marc Ribot drept „un artist înșelător de articulat care folosește inarticulația ca un dispozitiv expresiv” și rămâne să decideți la recitalul din cadrul Jazz in Church dacă sunteți de acord sau nu.

Giovanni Guidi / Daniele Di Bonaventura: Gong final aici, în Biserica Evanghelică din București, cu proiectul ‘CLOSER’, ce îi are drept autori pe doi mari artiști italieni consacrați atât în lumea întreagă, pe marile ei scene de spectacol, dar și în chiar ambientul unic al acestei Biserici. Vorbim despre colaborarea dintre pianistul-minune GiovanniGuidi (1985) și bandoneonistul nepereche DanieleDiBonaventura (1966), doi piloni a ceea ce contează în muzica de jazz europeană actuală, doi artiști din generații diferite, dar deopotrivă dăruite cu har, tehnică și viziune sonoră.

Daniele Di Bonaventura este poate cel mai cunoscut mânuitor italian al bandoneonului (dar și pianist, violoncellist, compozitor, dirijor !), muzician seducător și deopotrivă puternic în partitură și interpretare, precum și maestru al improvizației și  artei cover-ului, a prelucrării unor piese valoroase din cele mai variate zone geografice sau stilistice. El  provine din a doua mare generație de muzicieni europeni de clasa internațională, cei care, la vârsta studiilor, deja absorbeau experiența și foarte bunele rezultate ale scenelor locale de jazz contaminate de sindromul american, filtrat însă prin rădăcini proprii și grefat pe tradițiile folclorului specific fiecărei zone. Cu o trainică educație în muzică clasică (de unde și abilitatea să de a se ‘mișca’ în această sferă), artistul evoluează nestingherit în aria sunetelor actuale, unde extrage din bandoneonul său de fabricație germană tot ce este mai interesant în muzica nouă, în tango, jazz, balet, coloane sonore de film și de teatru, compunând și interpretând alături de cvartetul Verteri, de ansamblul Band’Union, corul A Filletta sau Paolo Fresu. Parafrazând zisele lui Arhimede, despre Daniele Di Bonaventura putem spune că, oferindu-i acestui polivalent muzician un arpegiu, el va rostogoli o melodie, dați-i o temă muzicală, va construi o poezie, căutați-i un public, el va plăsmui un eveniment de neuitat.

‘Giovanul’ <Amadeus> Giovanni Guidi a trecut timp de zece ani drept copilul-minune al scenei peninsulare de jazz, date fiind talentul, sensibilitatea și cantitatea de empatie transmisă, încă de foarte tânăr, de acest pianist de excepție. El aparține acelei elite jazzistice a Italiei ce își trece cu mândrie în biografie “descoperit de însuşi Enrico Rava”, căci nu e puțin lucru să te aprecieze, îndrume și promoveze cel mai vestit muzician de jazz al Italiei din ultimele cinci decenii. Pe masură ce anii trec si Giovanni vizează și maturitatea biologică, impactul artistic al acestui fabulos instrumentist creste exponential, fie că vorbim de muzică originală, avându-l drept compozitor, de piese ale altora sau chiar de acorduri celebre (precum Avec le Temps sau Quizas, Quizas, Quizas), unde descoperim atât noi valențe în interpretare, cât și în inducerea către public a unor puternice stări emotive. Că sunt acestea de extaz sau de visare, de entuziasm sau de spleen contează în mică măsură, important este că lui Guidi nu îi poți rămâne impasibil, întrucât întâlnim un jazz temperamental, cu compoziție strălucită, foarte autentic și extrem de virtuoz, un număr de podium.

Sumați arta lui Di Bonaventura cu talentul lui Guidi, suprapozați  componistica lui Daniele cu tandrețea lui Giovani și tot nu veți putea anticipa rezultatul acestei improbabil de zugrăvit experiențe, similară doar zborului printre stele și revenirii, în final, undeva mai closer decât ați crede.

Concert organizat cu sprijinul Istituto Italiano di Cultura Bucarest.

Accesul în sală se face începând cu ora 18:30. Nu este permis accesul cu camere foto profesionale. Filmatul este interzis pe toată durata concertului. 

Detalii pe http://www.jazz.ro.