Despre una dintre cele mai însemnate surse memorialistice asupra vremurilor care s-au încheiat cu naşterea României Mari

„Însemnările unui diplomat de altădată. În România, 1916–1920, cartea contelui Charles de Saint-Aulaire este una dintre cele mai însemnate surse memorialistice asupra vremurilor de mare încleştare care s-au încheiat cu naşterea României Mari.“ Mihai Dim. Sturdza

Editura Humanitas vă invită joi, 26 ianuarie, ora 19.30, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu, la lansarea cărţii „Însemnările unui diplomat de altădată. În România, 1916–1920“ a contelui Charles de Saint-Aulaire, ministru plenipotenţiar al Franţei pe lângă regele Ferdinand al României în vremea Primului Război Mondial. La eveniment vor vorbi Mihai Dim. Sturdza, Dan C. Mihăilescu, Alina Pavelescu şi Daniel Cain.

La împlinirea a o sută de ani de la intrarea României în Primul Război Mondial, Editura Humanitas a publicat o serie de cărți-restituiri, mărturii nemijlocite cu valoare de document: Maria, regina României, Jurnal de război, 1916–1918 (3 vol., 2014–2015); G. Topîrceanu, Memorii de război: Amintiri din luptele de la Turtucaia. Pirin Planina (2014), Vasile Th. Cancicov, Jurnal din vremea ocupației (2 vol., 2015–2016), Marcel Fontaine, Jurnal de război. Misiune în România: noiembrie 1916 – aprilie 1918. Prezentul volum marchează, totodată, o sută de ani de la sosirea în România a noului ambasador trimis de Paris pentru a convinge guvernul Brătianu să intre în război de partea Antantei.

Auguste-Félix-Charles de Beaupoil, conte de Saint-Aulaire (1866–1954), descendent al unei vechi familii aristocrate franceze, a avut o strălucită carieră diplomatică în nordul Africii (Tunisia, Maroc), America Latină (Peru, Chile, Brazilia), precum şi în câteva ţări europene (Austro-Ungaria, România, Anglia). A fost director al prestigioasei publicaţii Revue d’histoire diplomatique, semnând şi cronici politice în cotidianul conservator Le Figaro. Autor de biografii, printre care: Richelieu (1930), Talleyrand (1936), François-Joseph (1945), Mazarin (1946). Articolele sale au fost reunite în volume precum Mythologie de la Paix (1930), Genève contre la Paix (1937) şi Renaissance de l’Espagne (1938).
În mai 1916, contele de Saint-Aulaire a fost numit ministru plenipotenţiar la Bucureşti, reușind în câteva săptămâni să obțină angajamentul României alături de Antantă. A contribuit decisiv, împreună cu Misiunea Militară Franceză condusă de generalul Berthelot, la netezirea relațiilor României cu Aliații și la reorganizarea țării atât în timpul refugiului la Iași
împreună cu familia regală, cât și după încheierea războiului. Și-a pus în mod deosebit amprenta pe destinul ţării noastre în cursul negocierilor de pace, în urma cărora s-a înfăptuit România Mare.

„A cunoscut suferinţa noastră supremă, mizeria noastră de neînchipuit. A cunoscut frământarea aşteptării, speranţele dezamăgite, cererile zadarnice de ajutor. A ştiut, de asemenea, cât de credincioasă a rămas România cea torturată, în ciuda unui nenoroc covârşitor. Am fost printre aceia care au văzut pe d. de Saint-Aulaire la lucru. Am fost din aceia pe care glasul şi strângerea-i de mână i-a îmbărbătat…“ (Regina MARIA)