Indiferent dacă ești sau nu fanul lui Ilie Năstase, personajul principal din documentarul Nasty o să te seducă.
Părinții mei nici măcar nu se cunoșteau pe vremea când Ilie Năstase începea să cucerească arenele tenisului mondial, fanele și porecla Nasty. Prin urmare, n-am (avut) nici un fel de racord cu Marele Sportiv, așa cum zice toată lumea despre el, ci doar cu personajul public pe care-l știm cu toții. Nasty a fost o surpriză, deci, și încă una foarte plăcută.
Pentru cei care, la fel ca mine, nu știu prea multe despre sportivul Năstase, mi se pare un must să vadă documentarul semnat Tudor Giurgiu, Cristian Pascariu și Tudor D. Popescu. Pentru cei care știu deja, cred că nu trebuie să mai spun mare lucru, pentru că vor dori, cu siguranță, să vadă acest film. Poate doar să adaug că în această seară, alături de echipă, o să fie prezent actorul principal, chiar el, Ilie Năstase.
O bună ocazie, deci, de a-l revedea și aplauda pe protagonistul acestui documentar care a făcut furori la Cannes și a fost prezentat chiar de directorul festivalului, Thierry Frémaux: „România este o țară mare pentru cinematografie, cum este și pentru sport. […] Cei care îl cunosc pe Ilie Năstase știu că titlul documentarului, Nasty, este unul foarte potrivit. Acest sportiv a fost primul număr 1 din istoria clasamentului ATP și vreau să îl salut pe directorul ATP, Andrea Gaudenzi, care este alături de noi în această seară. Filmul spune o parte din istoria tenisului, dar surprinde și o epocă extraordinară, diferită, în care Ilie Năstase a fost actorul principal”.
Ilie Năstase, primul „băiat rău” al tenisului mondial, vedeta neașteptată de pe Croisette, titra Le Figaro după proiecția de la Cannes. De altfel, presa internațională a prezentat filmul cu mult entuziasm. Publicația britanică The Guardian vorbește despre farmecul lui Năstase: „Unul dintre paradoxurile lui Năstase este faptul că, în afara terenului, el părea să fie foarte popular printre colegii săi profesioniști […]. Într-o perioadă în care sportul era mult mai prietenos și mai accesibil decât în prezent, Năstase a fost o figură plină de farmec, […] cu un exotism subliniat de moștenirea sa românească.”
Pentru ScreenDaily, Nasty e „un documentar colorat și captivant. […] Imaginile de arhivă, color sau alb-negru, pe muzica lui Marius Leftărache, surprind atletismul de balerin al lui Năstase”, iar pentru portalul Cineuropa, „trioul de regizori realizează un documentar strâns, plin de tensiune, care este la fel de distractiv ca un meci cu Nǎstase”.
Personal, am descoperit, uneori printre hohote de râs, un personaj irezistibil, cu toate plusurile și minusurile oricărui caracter, unul care nu are cum să te lase indiferent. O să te scoată din minți, așa cum a făcut-o cu unii arbitri, public și jucători, de exemplu, dar apoi o să zâmbească ghiduș, o să facă o glumă și, pe nesimțite, o să câștige meciul!
Sau, pe foarte scurt, primul mare rockstar într-o lume impecabil de albă, însă lipsită – până atunci – de strălucire, e un român, și mă bucur că cineva s-a gândit să ne arate asta într-un film.