Absolvent al Academiei de Arte Frumoase din Varșovia (1966) și al Școlii Naționale de Film, Televiziune și Teatru din Łódź (1974), Feliks Falk a debutat ca cineast în anii '70. Numele său este legat de termenul de “cinema al anxietății morale”, creat pentru a diagnostica realitatea poloneză din acea perioadă.
Impunerea legii marțiale în 1981 a pus capăt acestei tendințe. Este prezent la TIFF cu filmul său de debut Wodzirej / Top Dog (1978), un simbol de lungă durată al mentalității oamenilor din epoca socialistă. În afară de a fi cineast, este regizor de teatru, scrie scenarii de film, piese de teatru, piese de televiziune și piese de teatru radiofonic; de asemenea, este pictor și artist grafic.
În ceea ce privește filmul dumneavoastră, Wodzirej / Top Dog, subiectul este prezentat într-un mod foarte ironic. Ați vrut să atacați situația politică din anii '70?
Nu a fost gândit ca un film politic. Pentru mine este o metaforă. Nu vorbește doar despre așa-zisul sistem socialist polonez, însă a fost ridicol pentru spectatori, ce se întâmplă cu adevărat, ce se ascunde în spatele poveștii. Bineînțeles, atât eu, cât și colegii mei, Krzysztof Kieślowski, Agnieszka Holland, Andrzej Wajda, am început în această perioadă cu filme realiste. Deși filmul meu este metaforic, se bazează pe o estetică realistă.
Și pe societatea reală, de asemenea.
Exact. Așa că nu a fost scopul meu să critic. Am vrut doar să spun o poveste. Dar pentru că se baza pe experiența mea, pe ceea ce văzusem, a fost transferată în context social, politic.
Vorbeați despre colegii dumneavoastră de generație și mă întrebam cum de a apărut o generație atât de reușită, pe atunci?
Nu se știe niciodată.
A fost întâmplare sau noroc?
A fost o nouă generație care a văzut realitatea din fața ochilor, într-un mod mai critic. Probabil că a fost o întâmplare faptul că am fost împreună în aceeași perioadă. Au fost mai multe nume decât am menționat.
V-ați influențat reciproc?
Nu chiar. Eram împreună într-o unitate, liderul era Andrzej Wajda, și mai erau Agnieszka Holland, eu, Krzysztof Kieślowski. Eram foarte apropiați. Mai erau și alții în grupul nostru și aveam aceleași idei despre sistem. Fiecare dintre noi gândea diferit, făceam filme mai mult sau mai puțin în același timp, dar nu era ca și cum am fi fost influențați unul de celălalt. Pur și simplu eram împreună.
Vă întreb pentru că, de exemplu, Man of Marble / Człowiek z marmuru, de Wajda, este un amestec de documentar și ficțiune, iar filmul dvs. este asemănător din punct de vedere estetic, cu multe prim-planuri, ca și cum camera de filmat nu știe unde se duce personajul. Această dinamică face ca filmele să pară foarte reale.
Cei mai mulți dintre noi au avut ideea de a face filme autentice și de a arăta eroi care să fie foarte reali; ar putea fi prietenul tău sau oricine altcineva pe care îl întâlnești pe stradă.
Care este mesajul principal al filmului Top Dog și de ce ar trebui să-l vadă oamenii la TIFF?
În primul rând, este vorba despre cariera unei persoane care nu are morală, care vrea să ajungă sus omorând oameni. Peste tot este la fel, în fiecare sistem există oameni foarte ambițioși care pot călca peste cadavre în drumul lor pentru a obține succesul. Și este întotdeauna legat de lipsa de moralitate. În sistemul socialist din anii '70, această problemă era foarte răspândită, pentru că lipsa banilor, lipsa statutului, lipsa de orice, ceea ce i-a obligat pe mulți oameni să trișeze. Exista, de asemenea, un sistem de schimbare a bunurilor, “eu îți dau asta și tu îmi dai asta”. Eu îți dau o diplomă, tu îmi dai o mașină. Și acesta nu este singurul exemplu. Oamenii încercau să dea mită pentru a ajunge mai sus.
Filmul poate fi văzut vineri, 24 iunie, ora 19:30, la Cinema Arta.
Interviu realizat de Ion Indolean