Toate lucrurile pe care mi le-a luat Alois (spectacol găzduit)
Toate lucrurile pe care mi le-a luat Alois (spectacol găzduit)
Producător: Reactor de creație și experiment
De: Cosmin Stănilă
Regia: Andrei Măjeri
Scenografia: Adrian Balcău
Sound design: Adrian Piciorea
Video: Mihai Stanciu
Sunet și lumini: Cătălin Filip
Cu: Emőke Kató, Lucian Teodor Rus
Foto și video afiș: Vlad Braga
Durata: 100 min
Vârsta: 14+
Limba: română și maghiară (cu subtitrare în română)
*** reprezentație susținută în cadrul Bucharest Fringe #12 - Maratonul Teatrului Independent
Spectacolul se prezintă în cadrul proiectului „Cadre de regenerare”, un proiect organizat de Reactor de creație și experiment și co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.
Sinopsis:
Când actrița Eszter Nagy este diagnosticată cu demență, fiul ei, Cristi, alege să se întoarcă acasă pentru a o îngriji. În încercarea de a-și proteja mama de suferințele bolii și de a-i conserva imaginea publică și personalitatea artistică, lui Cristi începe să-i scape printre degete propria viață. Boala lui Eszter devine un al treilea personaj pe care cei doi îl înfruntă cu umor și curaj, dar care îi va face să se îndoiască de concepțiile lor despre grijă, iubire și demnitate.
,,Să fii martorul stingerii propriei conștiințe pare de nesuportat. În lume sunt 50 de milioane de oameni care trăiesc cu Alzheimer. Mulți dintre ei își privesc condiția cu împăcare, confruntându-se cu lipsa unui tratament, dar și cu stigma socială. Toate lucrurile pe care mi le-a luat Alois e despre cum negociem cu iminența propriei dispariții.” (Cosmin Stănilă)
Spectacol produs în cadrul proiectului cultural „Drama 5. Ediția a V-a”, co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.
Participări la festivaluri:
Festivalul Internațional de Teatru, Sibiu, 2022
Festivalul Național de Teatru, ediția 2021
Bucharest Fringe, Maratonul Teatrului Independent, 2021
Dafest – Festivalul Internațional al Teatrului de Studio Ediția a XXIV-a, Pitești 2020
Premii:
Emőke Kató, Premiul UNITER pentru cea mai bună actriță, 2021
Emőke Kató, Cea mai bună actriță, Bucharest Fringe, 2021
Extrase de presă:
(…)Următorul atu este finețea pe care o imprimă interpreților. O actriță de calibru, experimentată, cu roluri mari, Emőke Kató, și tânărul său partener de scenă, Lucian Teodor Rus. Între ei, nicio discrepanță. Emőke Kató demonstrează încă o dată cât de mare actriță este, chiar și când nu joacă în limba maternă. Gesturile, expresia, multele registre pe care se pricepe să le alterneze, de la confuzie la exuberanță, de la rătăcire la slăbiciune, de la frica și neputința care o fac să plângă când nu-și aduce aminte unde și-a pus lucrurile, iar, mai târziu, nici măcar numele președintelui, la furie... nu știi să pui degetul pe ceea ce face actrița. Sau, mai ales, pe cum face. În spatele fiecărei secunde se ascunde un conglomerat de stări, agitație interioară, surpriză, derută, care căptușesc pe interior cuvintele și gesturile.
Toata cronica aici: https://www.b-critic.ro/.../inv.../nenorocitul-ala-de-neamt/
Oana Cristea Grigorescu: Regizorul Andrei Măjeri a construit spectacolul în jurul excepționalei actrițe Kató Emőke care, în tandem cu tânărul actor Lucian Teodor Rus, reușește să contureze o relație maternă caldă în familia mixtă româno-maghiară. Emőke Kató e maghiară, iar personajul mamei e croit după această realitate, în vreme ce fiul vorbește cu ea doar românește și pare să nu aibă acces la limba maternă.
Toata cronica aici: https://revistascena.ro/.../fbclid...
Oana Stoica: Emöke Kató, în rolul mamei, este fascinant de precisă în a doza alunecarea personajului în haosul demenței, pierzînd treptat controlul asupra propriei persoane și siguranța de sine. În rolul fiului, Teodor Lucian Rus face un personaj nevoit să gestioneze administrativ, medical și emoțional o situație care-l împovărează peste puteri. Boala inversează rolurile celor două personaje, scenele în care mama învață copilul să citească ora sau să se spele pe dinți sînt răsturnate, în oglindă, în alte scene în care fiul matur o ajută pe mama bolnavă să facă aceleași lucruri.
Toata cronica aici: https://dilemaveche.ro/.../fara-minte-fara-corp-mai-este...
