Dramaturgie românească: consistență dramatică, umor, fantezie, ironie fină, actualitate. Regăsim strălucirea replicilor bine scrise, a umorului de calitate, alături de meditațiile propuse: frământarea artistului, adevărul și convenția în teatru, „paradoxul actorului”, dilemele procesului de creație...toate acestea sub o privire blândă și plină de haz, aruncată în culisele unui teatru.