Dansul începe în momentul în care privim și suntem priviți. A urmări, observa, nu este un lucru minor, este poate primul ‘pas’ către mișcare. Iar cel care este privit este energizat această responsabilitate. El comunică prin corp, dansul lui ne cheamă să privim lumea dintr-o perspectivă anume, iar datorită neuronilor-oglindă spectatorul ‘trăiește’ acel dans în interior. Numai dorința, contextul sau percepția limitelor fizice îl împiedică să se lase mișcat la propriu. Un copil care privește pe cineva dansând începe curând să facă ceva asemănător. E ca un soi de magie cotidiană. Nu știm exact cum e posibilă dar e cu noi în fiecare zi. Există oare un moment în care încetăm să facem asta? Când, deși simțim cum corpul rezonează la/cu mișcările altuia, îi opunem rezistență și ne abținem de la aceste unduiri naturale?
Unul dintre contextele în care ‘trebuie’ să rămânem la ‘locul nostru’ este spectacolul. Dacă venim că spectator este necesar să rămânem în acest rol, cum nici artistul nu poate renunța în mijlocul spectacolului la poziția să. Altfel, spectacol așa cum a fost gândit, nu ar putea avea loc. Ce-ar fi totuși dacă am încerca să spargem această convenție și am ‘gândi’ sau compune un spectacol pe loc, mutându-ne când pe poziția de spectator, când pe cea de performer. Am deveni oare un performer-regizor?
Va propunem acest experiment intr-un cadru semi-performativ de compoziție în timp real, sau un jamsession-spectacol, în care va invităm să fiți pe rând și privitor și dansator. Traversând (sau nu) de mai multe ori aceste două tărâmuri interdependente, savurând (sau nu) ambele perspective, înțelegând (sau nu) necesitatea diferențierii rolurilor dar și a transgesarii granițelor. Fiecare având libertatea de a alege când și dacă schimbă poziția sau rolul.
Libertatea nu este un lucru ușor de dus, dar odată ce ne-o asumăm ne oferă noi perspective asupra a ceea ce facem.
Ești liber să dansezi! Primești sau privești?
Desfășurător:
Credem că libertatea de a alege poate fi exersată atunci când avem un cadru bine delimitat și nu în neant. Și pentru că nu ne dorim să anulăm convenția spectacolului ci doar să propunem un alt set de reguli de practică performativă vă invităm să aveți în vedere următoarele detalii:
Veniți cu 10 minute înainte pentru a vă schimba în haine lejere de dans dacă doriți să dansați și nu doar să priviți.
Vom începe formând un cerc sau un pătrat marcând marginile sălii în care vom reaminti regulile sau alte detaliile practice.
Când simțiți dorința/chemarea de a dansa intrați în spațiul performativ (cerc/pătrat) respectând și contribuind la compoziția din acel moment și luând în considerare că este mai degrabă un spațiu artistic, public și nu un spațiu privat de exprimare individuală sau terapeutică.
Din când în când, un anumit sunet pe care îl vom face cunoscut de la început, va marca golirea spațiului perfromativ pentru a găsi un final dansului din acel moment și a ne da posibilitatea de a descoperi un nou început.
Vom dansa, performa, privi pe parcursul a unei ore și jumătate după care vom anunța invitația de a crea împreună un final urmat de o discuție cu cei care vor să împărtășească impresii, gânduri, comentarii.
Artisti:
Virginia Negru - facilitator/ghid
Catalin Diaconu - muzica live