Arcadia este o regiune a peninsulei Peloponez, considerată în Antichitate domeniul zeului Pan. Asimilată în literatura antică, imaginea Arcadiei reapare, după o lungă eclipsă, la începutul secolului al XVI-lea, deopotrivă în literatură (Arcadia lui Jacopo Sannazaro) și în pictura venețiană, în unele tablouri pictate de artiști ca Giorgione și Tițian. (Re)începând din Renaștere, Arcadia devine așadar un teritoriu mirabil, asociat cu „vârsta de aur” a omenirii, de-localizată și ne-localizabilă, cutreierată de nimfe și păstori. O amplă galerie de artiști, precum Guercino, Nicolas Poussin, Antoine Watteau între alții, explorează această tematică pastorală, configurând un redutabil mit cultural. Paradoxal, spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, Arcadia pare să fi fost translocată, identificându-se – cel puțin în exclamația „Auch ich in Arkadien!” a lui Goethe – cu Italia, patria artelor. Cu acest substrat, dar și cu nostalgia clasicității, „subiectul arcadian” revine în modernitatea clasică, în tablourile unor artiști precum Paul Cézanne sau Henri Matisse.
Mai multe informații pe siteul www.muzeulhartilor.ro