Giuseppe Verdi: A Lombardok I Lombardi Alla Prima Crociata

Giuseppe Verdi: I lombardi

Operă în patru acte

Dirijor, Kulcsár Szabolcs

Arvino, Lupu Sorin

Pagano/Eremita, Kovács István

Viclinda, Barabás Zsuzsa

Giselda, Balázs Borbála

Pirro, Gergely Arnold

Priore, Rétyi Zsombor

Acciano, Mányoki László

Oronte, Pataki Adorján

Sofia, Hary Judit

Solo vioară, Barabás Sándor

Scenografie și costume, Gilles Gubelmann

Asistent scenografie, Venczel Attila

Asistent costume, Ledenják Andrea

Mișcare scenică, Jakab Melinda

Maestru de cor, Kulcsár Szabolcs

Concert-maestru, Barabás Sándor, Ferenczi Endre

Corepetitor, Horváth Zoltán, Nagy Gergő

Sufleur, Kondrát Bea, Kostyák Júlia

Regia tehnică, Szabó Vincze Beáta

Asistent regie, Béres László

Regia, Némedi Csaba

Lombarzii, evenimentul politic nr 1 în 1843!

Surprinzător sau nu, I lombardi alla prima crociata/Lombarzii în prima cruciadă a fost pentru anul şi data premierei – 11 februarie 1843, Teatro alla Scala Milano – evenimentul politic numărul 1! Firesc dacă avem în vedere mesajul patriotic al operei, spiritul eroic de luptă al vechii Lombardii.

Când vorbim despre Lombarzii în prima cruciadă, vorbim practic despre perioada 1840-1850, cu nu mai puţin de 14 titluri puse în scenă, ciclu de opere eroice din perioada tinereţii compozitorului. Şi atunci mă refer la Un giorno din regno, Nabucco, I lombardi, Ernani, Giovanna d' Arco, Alzira, Attila, Macbeth, I masnadieri, Jerusalem (I lombardi cu modificări pentru scena pariziană, cu premiera la 26 noiembrie 1847), Il Corsaro, La battaglia di Legnano, Luisa Miller şi Stiffelio. Pentru Opera Maghiară clujeană este un titlu de glorie faptul că dintre cele enumerate, Nabucco, Giovanna d' Arco, I masnadieri şi Luisa Miller sunt deja în repertoriu.

See more details

Plusul îl aduce I lombardi, libretul Temistocle Solera, după un poem de Tommaso Grossi, poet de notorietate în epocă, animat de idei patriotice în texte precum La Prineide, La Pioggia d' oro, La Fuggitiva, Il degonda, I lombardi alla prima crociata, acesta din urmă publicat în 1826.

Două sunt temele operei, ele merg în paralel fără nici o legătură între ele. Prima temă îl are în centrul atenţiei pe Pagano, cel care în loc să-şi ucidă fratele, îşi ucide tatăl. Ajunge să moară ca un erou, soldat în rândurile cruciaţilor. A doua temă vizează povestea de dragoste dintre Giselda şi Oront, cel din urmă murind tot pe câmpul de luptă şi tot în rândurile armatei cruciaţilor. Două teme care, graţie muzicii mult mai variate decât Nabucco de exemplu, au asigurat succesul încă din seara premierei. Ar fi suficient să amintesc corul final al cruciaţilor, veritabil îndemn la luptă, nu departe de Va pensiero. Succesul s-a datorat nu numai subiectului în sine, artiştilor, ci şi problemelor pe care I lombardi le-a avut înainte de premieră, din cauza cenzurii poliţiei austriece. Verdi nu a modificat nimic, premiera a avut loc cu succesul cunoscut. Datorat ariilor (,,Salve Maria”/Giselda, ,,Se vano e il pregare”/Giselda, ,,La mia letizia infonderere”/Oronte, ,,Sciagurata, ed hai creduto” sau ,,Ma quando un suon terrible”/Pagano), corurilor (,,O signore, dal Tetto Natio” de care aminteam mai sus).

Mai trebuie semnalat un lucru. Verdi revine asupra partiturii la I lombardi, modificând-o pentru Opera pariziană, unde va avea premiera în 1847, cu titlul Jerusalem). Opera Maghiară din Cluj oferă varianta originală din 1843.

Mult timp, Nabucco şi I lombardi au mers mână în mână pe mai toate scenele lirice italiene şi nu numai. Timpul a decis în favoarea operei Nabucco. Aşa s-a ajuns ca I lombardi să se pună în scenă rar, putând fi amintite Carnegie Hall/1986, Bilbao, Scala/2011, Sarasota Opera/2014 – cu titlul Jerusalem, Oper Orchestra New York (2012-2013, operă în concert), Met/1993, Teatro Regio di Torino/stagiunea 2017-2018. Pot fi amintite şi două filme, unul în regia lui Tiziano Mancini (2009; Orchestra şi Corul Teatro Regio di Parma), respectiv cea în regia lui Brian Large, cu Jose Carreras, Ghena Dimitrova, Carlo Bini, Luisa Vannini (spectacol pe scena Scalei, 1984, DVD din 2004).