The What’s Up Doc? competition at TIFF.23

Este al treilea an în care secțiunea What’s Up Doc? are o competiție dedicată în cadrul Festivalului Internațional de Film Transilvania, iar cele 10 titluri selecționate propun o întindere la limită a ideii de documentar, adunând laolaltă formate clasice, hibrid, ba chiar și o ficțiune abil camuflată în estetica de verité a genului. 

“Pariul acestei selecții a fost de la bun început unul ambițios, acela de a nu o cantona în convențiile stas ale genului documentar – cu un plus de risc în acest an, în care am ales să nu perpetuăm inflația de filme apăsat politice care populează, oportunist, competiții similare internaționale, și să construim o realitate alternativă, o zonă de refugiu față de narațiunile dominante. Nu neapărat din frondă, ci cu speranța că unicul plonjeu din program în realitatea actuală să aibă forța, crudă, dar binevenită, a unui pumn în stomac.” (Mihai Chirilov)

April în Franța (April in France, r. David Boaretto) începe după lockdown-ul impus în contextul pandemiei, în care o fetiță de 5 ani trăiește un coșmar atunci când trebuie să părăsească Londra unde a crescut și să se mute, temporar, în sătucul medieval din Franța de unde se trage stră-străbunicul ei. Ce părea la început un calvar devine o experiență magică atât pentru ea cât și pentru localnici.

Ce înseamnă să rămâi fără persoana alături de care ți-ai petrecut aproape întreaga viață? Octogenari danezi vorbesc despre asta în Ecoul tău (Echo of You, r. Zara Zerny), un film emoționant despre dragoste, fidelitate și moarte. Tu pentru eternitate (Eternal You, r. Hans Block, Moritz Riesewieck, Germania) tratează tot tema pierderii unei persoane dragi, dar dintr-o perspectivă futuristă și extrem de provocatoare: serviciile care oferă posibilitatea de a dialoga cu o clonă digitală a celor pierduți. Cum schimbă însă asta ideea de doliu?

Fouad este un tânăr marocan care locuiește de zece ani în Italia fără acte. Daniela e o fostă dependentă de droguri dintr-o familie avută. Întâlnirea celor doi pare să le ofere promisiunea unui viitor mai bun. În Casablanca, regizorul Adriano Valerio a urmărit timp de 7 ani destinele celor doi, conturând o poveste de dragoste la fel de sfâșietoare ca-n filmul din titlu.

În apărarea ideii că cele mai devastatoare povești adevărate necesită timp stă și documentarul Alice On&Off. Singurul titlu românesc din competiție spune povestea unei fete care devine mamă la 16 ani, decizie mânată de dragostea pentru un bărbat mult mai în vârstă decât ea. Filmat pe parcursul a 10 ani, filmul regizoarei Isabela Tent este un portret neașteptat de empatic al unei vieți de adult începute prematur.

Categoria pană (The Featherweight, r. Robert Kolodny) trimite direct în anii ‘60, în viața pugilistului italo-american Willie Pep, care la 40 de ani, după o viață plină de dezamăgiri, decide să revină în ring. E o poveste despre masculinitate și faimă, reminiscentă lui The Wrestler al lui Darren Aronofsky, și, totodată, calul troian din competiție.

Regizorii Bálint Révész și Dávid Mikulán l-au filmat timp de 12 ani pe Kix, încă de pe vremea când era un puști în Budapesta cu o familie problematică și care nu prea se descurca la școală. La fel ca Boyhood, Kix e una dintre acele opere care te fac martor, într-un timp scurt, la o parte importantă din existența unui om forțat să se maturizeze înainte de vreme.

La Reine (r. Nikola Klinger, Cehia), eseu experimental despre memoria individuală și colectivă dintr-o lume suspendată, ne face cunoștință cu Ian, un bărbat de 73 de ani a cărui viață boemă a stat mereu sub semnul dependenței de droguri. Acum, el trăiește într-o fostă stație de procesat lavandă, devenită cămin pentru o comunitate retrasă din civilizație. 

Nu e niciodată prea târziu să-ți îndeplinești visul din copilărie: la 52 de ani, regizorul olandez Rogier Kappers încearcă să învețe să cânte la orga de sticlă, un instrument muzical făcut din pahare. Dacă ți se pare că e puțin lucru, înseamnă că încă nu ai fost martor la aventurile eroului din Muzică din pahare (Glass, My Unfulfilled Life), care includ, printre altele, o întâlnire cu celebrul compozitor Arvo Pärt.

Premisa pe muchie de cuțit din Zonă de conflict (Danger Zone, r. Vita Maria Drygas, Polonia) ar putea părea, la prima vedere, o ficțiune, dar este cât se poate de adevărată. Odată ce accepți asta, poți să te afunzi cu capul înainte în universul fascinant al agențiilor care le vând turiștilor dornici de senzațional vacanțe în zone de conflict. Ceea ce pentru mulți este o tragedie devine, astfel, distracția altora. Pentru un preț piperat, desigur.