PUTERE. POVEȘTI PERSONALE

PRODUCȚIE: Asociația Culturală Contrasens

TEXT: Carmen Lidia Vidu

REGIE: Carmen Lidia Vidu

DISTRIBUȚIE: Olga Diana Török, Oana Vidoni, Emanuela Alexa, Török Silvia 

PICTOR: Gheorghe Fikl

MUZICĂ LIVE:  Ovidiu Zimcea (Armies)

ARTIST VIZUAL: Cristian Văduva (Psihodrom)

BUTAFORIE: Radu Muj

ANIMAȚIE: Cristina Baciu, Mi&cha

COORDONARE DRAMATURGIE: Cristi Vicol

COSTUME: Aneta Vidoni

DURATA: 40 min

PUTERE. Povești Personale este un concert teatral. Pornind de la pictura artistului Gheorghe Fikl, spectacolul vorbește despre eternul omenesc, despre penumbrele și derapajele lui. 

Trebuie să fie arta împotriva puterii? "PUTERE. Povești Personale" este un concert teatral, în regia lui Carmen Lidia Vidu, care are ca punct de pornire și reper vizual pictura artistului contemporan Gheorghe Fikl. Spectacolul folosește mai multe medii de expresie artistică - teatrul, concertul, instalația video, pictura - într-un show ancorat în realitatea imediată; este despre eternul omenesc, interioarele omului, spusele omului, memoriile omului şi temerile. Pe scurt, este un epos în care se caută cuvântul fiindcă acolo unde umanitatea noastră desparte, anghelicitatea noastră apropie. "... Un spectacol despre cât cântărim, care ne sunt penumbrele, care derapajele, turpitudinile de toate calibrele, gândurile inavuabile, ştiind că suntem recuperabili şi că adapostim fiecare un suflet" spune Dana Sarmeș producătorul spectacolului. "Vânez de mai mult timp o colaborare în zona teatru, video, muzică și mă bucur că a apărut această ocazie unde chiar asist la crearea unei lucrări complexe. Chiar cred că artele se pot îngemăna spectaculos", spune Gheorghe Fikl. "PUTERE. Povești Personale" se focusează pe modul în care oamenii trăiesc împreună: cum se comportă, cum tratează micile conflicte, sau marile probleme cu care vin în contact. Carmen Lidia Vidu a stat de vorbă cu patru artiste despre relația lor personală cu Binele și Răul, despre Bărbatul-Putere, despre Femeia Sacrificată, despre Agresivitate, Cina în Familie și despre Abandon. "Ne amputăm propria viață fiindcă nu ne preocupă să trăim. Există în spectacol un realism social care dialoghează cu pictura conceptuală neo-barocă pe ritm de rap. Suntem în istorie şi trăim într-un timp al conflictelor", spune Carmen Lidia Vidu.