Control 8 Warm-Up: Girls Names / Richard Dawson live

GIRLS NAMES live

Special guest: Richard Dawson

Intrare: 20 lei

------

+++++++

CONCURS: Toți cei care își achiziționează biletul în avans (până în ziua evenimentului, la ora 17) la Control 8 Warm-Up: Girls Names / Richard Dawson live, prin eventbook.ro, de la punctele de vânzare partenere sau de la Control Club intră automat în tragerea la sorți pentru unul dintre cele  5 4-day pass-uri la Control 8 (Biletele pentru Control 8 sunt disponibile aici).

++++++++

GIRLS NAMES

Având o etică şi o estetică punk, nord-irlandezii Girls Names reprezintă principiul indie de a face lucrurile altfel, convingerile lor orientându-i spre depăşirea graniţelor, atât muzical cât şi ideologic. “We look to Europe for inspiration. For romance. For the idea of a better life” spune frontman-ul Cathal Cully depre opţiunile unei trupe de succes ce ramâne în mod admirabil, underground. Europa lor este una elegantă, romantică, complicată şi stranie, fascinant de străbătut iar asta se simte şi se aude în muzica pe care o fac. Conceptul lor muzical şi politic îi indepărtează de naţionalitate îndreptându-i spre o viziune europeană elitistă, cu influenţe dinspre futurismul italian, constructivismul rus, sau Berlinul lui Bowie şi Neubauten.

Încă de la debutul ad hoc în formula de duo din 2009 ca support act pentru Wavves, majoritatea membrilor au învăţat să cânte la instrumente cu ocazia intrării în trupă. Odată cu lansarea primului album şi-au anunţat schimbarea stilului muzical, spre ceva mai dur şi experimental. Al treilea album, The New Life, aduce un nou viraj, de la noise-ul precedent, la un post punk dreamy, repetitiv - spre kraut rock, iar trupa devine în mod neaşteptat un hit cu turneu în jurul lumii. Cel mai recent album, Arms Around a Vision, din 2015 este precedat de un single de 11 minute foarte bine primit şi difuzat de BBC Radio 1, pe care trupa alege să nu îl includă pe album. Stilul lor continuă să evolueze devenind mai complex instrumental deşi mai direct şi agresiv.

Prin construcţii muzicale în care basul, tobele şi chitara alternative sunt susţinute de saxofoane, orgi, piane şi metale prelucrate industrial prin ciocan, Girls Names îşi afirmă libertatea de a transmite un mesaj social critic, spus fără perdea, despre suferinţa, durerea şi chiar foamea fizică prin care artiştii trebuie să treacă pentru opţiunile lor, într-o perioadă în care muzica cu chitară a devenit un hobby middle-class: “We’re on our own and you can’t fuck with us when we’ve nothing to lose.”

http://www.girlsnamesband.com/
https://soundcloud.com/tough-love/girls-names-a-hunger-artist-broken-english-club-remix-2

RICHARD DAWSON

Richard Dawson a început să facă muzică scriind (aşa cum declară într-un interviu pentru The Guardian) cântece de dragoste dezastros de proaste, pentru că nu avea mari cunoştinţe despre subiect. Realizând că nu e neapărat ce vrea să facă în muzică, el a migrat apoi spre o zonă acapella bazată pe arhivele regionale ale muzeelor din zona oraşului său Newcastle, ceea ce i-a atras eticheta de folk, şi mai précis de geordie folk. Cariera sa a continuat precum o călătorie în care a oscilat între evadări spectaculoase şi întoarcere la origini, în care Dawson a creeat cu căldură şi umor o lume foarte clară cu contururi difuze, ca o spumă oganică, încărcată de politic dar şi de transcendenţă.

Deşi muzica sa este o reconfigurare a tradiţiilor folclorice engleze voce-plus-chitară, Richard Dawson declară (şi suntem de accord cu el) că nu face muzică folk, ci mai degrabă o muzică rituală comunitară, experimentală, fiind atras şi influenţat de voci ce merg de la grupuri vocale din Sardinia, la folk tuvan din centrul Siberiei sau muzicieni qawwali precum Nustrat Fateh Ali Khan. Sonorităţi instrumentale pe care le atinge trec prin fluiditatea lui Thelonious Monk, frazarea lirică Bismillah Khan, orientarea cosmică a lui Sun Ra, tăria şi atmosfera brută a chitaristului kenyan Henry Makobi şi ajung (împreună cu concitadinul său Rhodri Davies – harpă) la drone cu filiaţie Eliane Radigue. Atenţia acordată de publicaţii ca The Wire sau The Quietus, ori de festivaluri precum KRAAK, Supersonic sau Primavera Sound ne pot da o idee atât asupra naturii muzicii şi abordării sale (cultivate în zece ani în care a lucrat într-un magazin de muzică) cât şi despre anvergura la care a ajuns şi potenţialul său în plină dezvoltare.

http://richarddawson.net/music/