Tu crois que la terre est chose morte / You Think The Earth Is a Dead Thing / Tu crezi că pământul e lucru mort

Franța, 2019

70’

Regie: Florence Lazar

Producție: Julie Paratian

Scenariu: Florence Lazar, Jean Breschand

Imagine: Roland Edzard, Julien Loustau

Montaj: Julien Loustau

Sunet: Térence Meunier, Dider Andréa

Design de sunet: Josefina Rodriguez, Emmanuel Croset

Festivaluri și premii: International Documentary Filmfestival Amsterdam 2020 / Cinéma du réel 2020 / Euganea Film Festival (Euganean Mountains, Italy) 2020 - Best Movie / International Documentary film festival of Buenos Aires 2020 / Sheffield Doc|Fest 2020 / Pelicam International Film Festival 2020 / Umea Europea Film Festival 2020 / Terra Di Tutti Film Festival 2020 / Inconvenient Film Festival (Vilnius, Lithuania) 2020

Filmografie: 125 Hectares (2019) / Kamen, The Stones (2014) / Les Bosquets (2011) / Confessions D’un Jeune Militant (2008) / Prvi Deo (2006) / The Peasants (2000)

Martinica, cu toată aparența ei de paradis terestru, este în fapt o aberație în secolul al XXI-lea, o rămășiță a colonialismului a cărei situație prezentă ne amintește, dacă mai era nevoie, de efectul indelebil al acestuia asupra teritoriilor și populațiilor pe care le-a înrobit. Filmul lui Florence Lazar pornește de la constatarea că insula, aflată în continuare sub tutelă franceză, este laboratorul industriilor agroalimentare care, în lipsa unor reglementări stricte și a unei clase politice responsabile, își revarsă pesticidele în apele și solurile locale, sporind producția cu costul sănătății populației. Filmul se concentrează asupra modurilor de rezistență ale localnicilor, de la clasicele manifestații populare la încercarea de a conserva și de a transmite cunoștințe ancestrale despre proprietățile tămăduitoare ale plantelor. În fiecare cadru vibrează o natură luxuriantă ce își conservă splendoarea în ciuda atacurilor repetate ale oamenilor - reziliența ei, menționată de multe ori de către subiecți, se transmite deopotrivă celor aflați în fața și în spatele aparatului de filmat. Frontierele dintre agricultor, vraci și om de știință se estompează, iar Lazar și echipa ei urmăresc această dilatare a categoriilor tradiționale fără să emită rezerve sau judecăți de valoare. Refuzul cineaștilor de a interveni verbal în vreun fel în timpul înregistrărilor, cu toate că poate părea derutant la început, dă un spațiu binevenit discursurilor unor oameni care, înțelegem cu ușurință, nu au de multe ori ocazia să se facă auziți. (Liri Alienor Chapelan)