Paris Calligrammes

Germania, Franța, 2019

129’

Regie, Scenariu, Imagine: Ulrike Ottinger

Producție: Thomas Kufus, Kornelia Theune

Montaj: Anette Fleming

Design De Sunet: Detlef Schitto

Festivaluri și premii: Berlin International Film Festival 2020 / CPH-DOX 2021 / Vancouver International Film Festival 2020 / Moscow International Film Festival 2020

Filmografie: Unter Schnee (2011) / The Korean Wedding Chest (2009) / Prater (2007) / Südostpassage (2002) / Exil Shanghai (1997) / Taiga (1992) / Countdown (1990) / Joan Of Arc Of Mongolia (1989) / China. Die Künste, Der Alltag (1986) / Superbia - The Pride (1986) /  Freak Orlando (1981) / Bildnis Einer Trinkerin (1979) / Madame X - An Absolute Ruler (1977) 

În acest cel mai recent film al său, Ulrike Ottinger rememorează anii de tinerețe petrecuți în Parisul anilor ’60, înaintea revenirii în Germania și începerii unei cariere cinematografice. Deși e cel mai direct autobiografic documentar al ei, rareori avem ocazia să o vedem într-una din multele fotografii sau imagini în mișcare ce reconstituie perioada. Mai curând, demersul cineastei e de a revizita spațiile definitorii pentru formarea sa culturală, multe dintre ele dispărute între timp, de a recupera figuri legendare pentru lumea artistică a vremii, multe dintre ele căzute în uitare o dată cu dispariția treptată a generației pe care, direct sau indirect, au inspirat-o, și de a recompune un anumit spirit al epocii și, mai ales, al cercurilor de prieteni și al locurilor importante pentru boema frecventată de ea. În cele puțin peste două ore ale lui "Paris Caligrammes", densitatea informațiilor oferite, cu răbdare, de vocea realizatoarei, și ilustrate prin multe, multe colaje și asocieri de fragmente vizuale având tot felul de origini, ajung să funcționeze precum un jurnal de călătorie al orașului însuși, aflat în căutarea timpului trecut. Suntem catapultați, ca prin minune, într-o altă eră și într-un spațiu demult dispărute și suntem purtați, ca într-un vis ce știm că s-a și petrecut aievea, prin tot felul de cotloane și printre tot felul de oameni despre existența cărora aflăm pentru prima oară, dar par să facă parte dintr-un fel de mit la care doar inițiații ajung să aibă acces. (de Andrei Rus)