Caperucita Roja / Little Red Riding Hood / Scufița Roșie

Argentina, 2019

93’

Regie, Scenariu: Tatiana Mazú González

Producție: Tatiana Mazú González, Michelle Jacques Toriglia

Imagine: Joaquín Maito

Montaj: Josefina Llobet

Design De Sunet: Julián Galay, Javier Bustos

Festivaluri și premii: Valladolid International Film Festival 2020 - Tiempo de Historia Award for Best Documentary - Special Mention / Mostra Internacional de Films de Dones 2020 / Festival CinéLatino Rencontres de Toulose 2020 / Transcinema Festival Internacional de Cine Peru 2019 / FIDOCS - Santiago Documentary Film Festival, Chile 2018 - Special Mention

Filmografie: Shady River (2020) / La internacional (2015) / El estado de las cosas (co-regizat cu Joaquín Maito) (2012)

Un rezultat neașteptat al campaniilor feministe de-a lungul timpului este că adesea vechile generații nu înțeleg revolta celor tinere: pentru mulți dintre membrii celor dintâi, lupta este ca și câștigată; și într-adevăr, în multe țări condițiile de trai și de muncă ale femeilor s-au îmbunătățit semnificativ, și, cel puțin teoretic, ele sunt considerate egale în drepturi și în oportunități cu bărbații. Aceasta este perspectiva pe care o apără Juliana, bunica regizoarei Tatiana Mazú González. Sub ochiul atent al aparatului de filmat al nepoatei, ea își descrie copilăria petrecută în slujba unor rude care o maltratau, apoi tinerețea în serviciul marii burghezii din regiune, ca bonă, și în sfârșit emanciparea, atunci când se hotărăște să-și câștige singură traiul în Buenos Aires, folosindu-se de îndemânarea ei de croitoreasă. Această decizie curajoasă nu i-a adus bunăstarea, a trebuit să lupte în continuare împotriva angajatorilor necinstiți sau abuzivi - în genere, fiecare etapă a vieții i-a fost marcată de neajunsuri, până într-atât încât Nevoia a devenit un personaj în poveștile pe care le-a spus copiilor ei. Într-una din cele mai elocvente momente din film, Juliana, luminată doar de lanterna ținută de cineastă asupra ei, se revoltă împotriva a ceea ce vede ca inconștiența claselor de jos de a avea în continuare mulți copii, cu toate că au acces la educație sexuală și contracepție. După tirada ei, pe care nepoata o contrazice moale, tânăra îi mărturisește că a fost și ea însărcinată, dar că a avortat fiindcă nu dorea un copil. Bătrâna tace, confruntată cu complexitatea condiției feminine, care nu se oprește la rezolvarea problemelor cele mai vizibile și care, în orice caz, pot reveni oricând cu ocazia unei schimbări de regim politic, spre exemplu - complexitate care devine evidentă numai când se întrupează sub forma unei persoane dragi. (de Liri Alienor Chapelan)