Închiderea OWR, ceremonia de premiere + proiecția Notturno
Arabă, Kurdă RO
Închiderea OWR, ceremonia de premiere + proiecția Notturno
One World Romania, ediția a 14-a
Arabă, Kurdă RO
Italia, Franța, Germania, 2020
100’
Regie, Imagine, Sunet: Gianfranco Rosi
Producție: Donatella Palermo, Gianfranco Rosi, Serge Lalou, Camille Laemlè, Orwa Nyrabia, Eva-Maria Weerts
Montaj: Jacopo Quadri, Fabrizio Federico
Festivaluri și premii: Italian National Syndicate of Film Journalists 2021 - Silver Ribbon of the Year / Online Film Critics Society Awards 2021 - OFCS Award / International Cinephile Society Awards 2021 / David di Donatello Awards 2021 / Cinema Eye Honors Awards, US 2021 / British Independent Film Awards 2021 / American Society of Cinematographers, USA 2021 / Venice Film Festival 2020 - Arca CinemaGiovani Award, Sorriso Diverso Venezia Award, UNICEF Award / Seville European Film Festival 2020 - Best Cinematography Award / Toronto International Film Festival 2020 / El Gouna Film Festival 2020 / Telluride Film Festival 2020 / Critics' Choice Documentary Awards 2020
Filmografie: Fire at Sea (2016) / Sacro Gra (2013) / El Sicario – Room 164 (2010) / Below Sea Level (2008) / Afterwords (2001) / Boatman (1993)
Irak, Kurdistan, Siria, Liban - așa arată itinerariul lui Gianfranco Rosi vreme de trei ani de zile, ani când scheletul lui "Notturno" a fost schițat în peregrinările regizorului. Orientul Mijlociu este un spațiu al contrastelor, iar ceea ce face Rosi e să aducă față-n față aceste contraste și să efaseze granițele - morale sau de teritoriu - dintre lumea de pe ecran și privitor. Cineastul observă trupele militare mărșăluind prin noroi în același fel cum observă copiii amintindu-și în fața terapeutului atrocitățile trăite ca ostatici ai soldaților. Războiul și tirania, par să ne amintească imaginile, sunt un amestec fatal care sălășluiește și în cele mai întunecate unghere, născând monștri inimaginabili în toate lucrurile întâlnite în cale. Iar cruzimea, până la urmă, nu e decât o armată formată din toți acești monștri adunați la un loc.
Filmul lui Rosi e cronica unei lumi scindate între nocturna dezastrului de după potop și lumina strecurată în gesturile mici care invocă izbăvirea - o rugăciune în noapte, o șoaptă nedeslușită, chipul biciuit de soare al unui copil cu ochi mari și triști. (de Andreea Chiper)
Gianfranco Rosi s-a născut în Asmara, Eritrea și are cetățenie italiană și americană. În 1985 a absolvit cursurile instituției New York University Film School. În 2013 a câștigat Leul de Aur la Festivalul Internațional de Film de la Veneția cu „Sacro GRA”, un film despre viața de pe Grande Raccordo Anulare, centura din jurul Romei - acesta a fost primul documentar care a câștigat vreodată Leul de Aur. Mai târziu, în 2016, Rosi a primit Ursul de Aur la Festivalul Internațional de Film de la Berlin pentru „Fire at Sea”, un film despre oamenii de pe insula Lampedusa.
