Michel Khleifi a decis să filmeze două femei, pe Farah Hatoum, o văduvă în vârstă de aproximativ cincizeci de an, care lucrează într-o fabrică israeliană din Nazaret încă din 1947, de când pământurile familiei ei au fost confiscate de autorități, și pe Sahar Khalifeh, o tânără scriitoare și profesoară din Cisiordania, pentru a pune în discuție ocupația israeliană și condiția femeilor palestiniene. Cu toate acestea, filmul nu urmărește să le facă pe cele două femei să vorbească despre politică, ci își propune să ne așeze în pielea lor, oferindu-ne o perspectivă intimă asupra modului lor de viață. Michel Khleifi le filmează meticulos ritualurile zilnice - concentrându-se asupra chipurilor și gesturilor acestora - conversațiile cu rudele, cât și discuțiile cu el, întotdeauna despre probleme concrete cu care se confruntă zi de zi. Arătându-ne aceste „nimicuri”, Khleifi ne pune la dispoziție toate uneltele necesare pentru a simți ce înseamnă să fii femeie într-o societate arabă sau să trăiești sub ocupație fără dreptul de a cultiva pământurile tale ancestrale. Ne pune la dispoziție toate uneltele pentru a putea înțelege situația palestinienilor și a chestiona, „din interior”, ce este libertatea.
Regia: Michel Khleifi
Durată: 99 min
PREMII SI FESTIVALURI
São Paulo International Film Festival 1981
Journées Cinématographiques de Carthage, Tunisia 1981 - Prix de la critique
internationale, Prix de la première œuvre
Festival de cinema dei popoli Florence 1981 – Prize of the Jury