Asemenea unei nave extraterestre abandonate, clădirea Teatrului Dramatic Dostoevsky stă pe malul râului Volkhov, la doar un kilometru distanță de pereții faimosului Novgorod Kremlin. O excentricitate arhitecturală, neiubită și neîngrijită de nimeni, aceasta planează asupra provinciei lui Novogorod cel Mare. Ridicat în ultimii ani de regim sovietic, acest remarcabil exemplu de arhitectură modernistă încă reprezintă un subiect de controversă deoarece pare să ignore contextul arhitectural și politic în care se află. Povestea supraviețuirii dificile a teatrului, inabilitatea de a se încadra în peisaj și colapsul său lent, dar sigur în mâinile birocraților lacomi, sunt o metaforă pentru societatea rusească de azi.
Filmul este urmat de o discuție cu discuție cu regizorul Andrei Rozen.