fbpixel
Skip to main content

MAGAZINUL DE PE STRADA MARE / OBCHOD NA KORZE

Istoria filmului universal în capodopere

MAGAZINUL DE PE STRADA MARE / OBCHOD NA KORZE Istoria filmului universal în capodopere

RO

Director: Ján Kadár, Elmar Klos
Cast: Ida Kaminska, Jozef Kroner, Hana Slivková
Duration: 2h 8
Country: Cehoslovacia
Year: 1965

#drama #war

MAGAZINUL DE PE STRADA MARE are avantajul notorietății de a fi câștigat premiul pentru Cel mai bun film într-o limbă străină la ceremonia Oscar din 1966, eveniment relativ remarcabil în perioada Războiului Rece, deși explicat de valul de naționalisme locale (manifestate prin îndepărtarea ușoară, ruperea din monolitul sovietic), dar și o oarecare agreare istorică a subiectului (principalii agenți ai Războiului Rece, URSS și SUA, făcuseră front comun împotriva nazismului). În același timp, poate fi remarcat că este un film cu o narațiune inteligibilă, deci, într-un fel, un film mult mai ușor de integrat în mainstream decât capodoperele subversive și, de multe ori, aproape experimentale (ori prin mizanscenă, ori prin jocul actorilor, ori prin montaj) ale Noului Val Cehoslovac, reprezentat mai degrabă de către partea cehă (Miloš Forman, Jaromil Jireš, Věra Chytilová). Fiind de departe cea mai vizibilă reușită cinematografică a părții slovace, MAGAZINUL DE PE STRADA MARE seamănă, din anumite puncte de vedere, mai mult cu un film american de factură Elia Kazan decât cu un film cehoslovac. De altfel, Ján Kadár, profesorul – la FAMU, școala de film din Praga – al multora dintre viitoarele figuri emblematice ale „valului”, va emigra în SUA și va deveni profesor de regie la Institutul American de Film din Beverly Hills. Structura e identificată istoric-temporal (procesul de arianizare din statul slovac, în timpul celui de al Doilea Război Mondial, cu puțin timp înainte de deportarea în lagăre a populației evreiești), dar spațiul e generic și livresc, după cum sugerează și titlul, precum și micile monografii locale: un sat slovac în care personajele sunt de multe ori instant denumite și identificate după meseria pe care o au (tâmplarul, frizerul, cel care face anunțurile în piața publică, vânzătoarea de materiale etc.), iar fiecare femeie este soția cuiva. Această suprapunere între angajamentul politic, evenimente din istoria recentă și imagini foarte emblematice pentru o viață de natură mai simplă duce, inevitabil, la o suprateză a vechiului vs. noului – faptul că spațiile acestea bucolice, cumva mitologic-naționale (și, destul de generic, sate europene), vor fi transfigurate și pierdute permanent în urma tipului de evenimente ce se vor întâmpla în ele, că ne aflăm pe muchia unor lumi și a unor valori pe cale de dispariție în fața industrializării și a doctrinelor politice (monumentul în construcție e monstruos, e cea mai înaltă structură din oraș), dar există și o chestionare a inocenței acestor spații și a răului latent din oameni. Ce e specific la MAGAZINUL DE PE STRADA MARE este că, spre deosebire de majoritatea filmelor-emblemă despre Holocaust (mă gândesc mai ales la titluri recente, precum LISTA LUI SCHINDER sau PIANISTUL), aici gravitatea concluziei e punctată și amplificată de convenții aproape stilistice. O mare parte din relația principală se desfășoară aproape ca o comedie de situație, uneori cu elemente de slapstick, are aproape ceva de banc. E total nerealist că femeii i-ar putea fi comunicat orice, prin orice metodă, fiindcă e paroxistic de surdă, sau că atâtea situații s-ar putea baza pe faptul că personajele nu mai insistă să o facă să înțeleagă (e chestionabil dacă e o ambiguitate a refuzului realității, dar ce e cert e că e negociată, în termeni de scenariu și de adaptare vizuală, ca o realitate care intervine în acțiune – plot point-uri specifice, care schimbă desfășurarea, sunt legate de acest conflict, deci, în ciuda semnificației lui, el trebuie privit ca atare). Jocul actorului principal împrumută mult din cinetica slapstick, într-o formă mai relaxată (există şi un joc amuzant de imitație cu obiecte casnice, o referință la inconfortabilitatea cuplului Hitler – Chaplin și a asemănărilor dintre ei). În afara acestora, celelalte scene construiesc un soi de realism psihologic, marcat de contemplare și de gravitate, care devine din ce în ce mai greu de ignorat, iar concluzia reunește – înspre un efect măcar violent, dacă nu convingător – aceste două tipuri de convenții. MAGAZINUL DE PE STRADA MARE e o introducere accesibilă în Noul Val Cehoslovac, care, deși nu cristalizează extrem de evident experimente ale formei, face niște pași în acest sens, care ar putea fi reevaluați și refolosiți oricând de către filmul contemporan, și reprezintă o perspectivă foarte rară asupra unor drame istorice. Chiar aș specula că există istoria vizibilă, respectiv partea șocantă și la vedere, și istoria spațiilor goale. În cadrul unui subiect ca Holocaustul, experiențele personale ale evreilor, experiența lagărului, experiența discriminării sunt subiectele cele mai vizibile, dar filme care să vorbească şi despre istoria spațiilor goale (ale comunităților, ale oamenilor săraci nevizați etc.) pot specula alteritatea și comportamentele istorice.

(Ionuţ Scurtu, masterand CESI)

we also recommend