Sambizanga

R. Sarah Maldoror, Angola, Franța, Republica Congo, 1972 

Considerat primul lungmetraj regizat de o femeie pe continentul african, Sambizanga este un capitol esențial din cinematograful angajat al anilor ’70, fiind influențat de principiile și preocupările anticolonialiste ale celui de-Al Treilea Cinema latino-american.

Bazat pe o povestire scrisă de José Luandino Vieira și adaptată pentru cinema de Mário Coelho Pinto de Andrade, ambii membri în Mișcarea Populară de Eliberare a Angolei, Sambizanga reprezintă o transpunere lirică și melodioasă a fermentului revoluționar al mișcării. În egală măsură, este o relatare cu caracter istoric și o formă de participare la efortul politic de eliberare de sub sistemul colonial portughez.

Realizat în febra evenimentelor (cu doi ani înainte de încheierea Războiului de Independență din Angola) și filmat în Congo, filmul urmărește încarcerarea lui Domingo, muncitor într-o carieră de piatră și, pe ascuns, agitator politic, și încercarea soției lui de a-l găsi. Cu copilul lor mic în spinare, Maria străbate țara de la un capăt la altul în căutarea unor informații despre el. Itinerariul ei prelung și încâlcit printre capcanele administrației coloniale transcrie rațiunile și urgența mișcării de emancipare; pe de altă parte, captează o mișcare de rezistență anonimă, preponderent a femeilor care o îndrumă și o ajută pe eroină.