Francesca, trecută de 40 de ani, divorțată și mamă a trei copiii, lucrează pe cont propriu ca antrenoare de gimnastică. Când problemele financiare se înrăutățesc și apare teama că nu își putea întreține copiii, Francesca se hotărăște să participe la un concurs televizat de cultură generală. Filmul îi urmărește cu perseverență pregătirile frenetice, trasând portretul unei femei puternice, care alege să se ia la trântă cu viața, refuză să se lase copleșită, luptă cu curaj și recurge la orice mijloace, indiferent cât de prostești sau jenante ar părea, pentru a-și atinge scopul.
Fatat își petrece zilele și nopțile îngrijindu-și soțul bolnav la pat. După moartea lui, trebuie să găsească o cale de surpaviețuire pentru ea și pentru fiul ei. După o perioadă de sărăcie cruntă, lipsită de orice sprijin, Fatat ia hotărârea de a pleca din Liban către Europa. Povestea lui Fatat este, printre altele, un foarte subtil film despre războiul care se desfășoară exclusiv în afara cadrului. Astfel, cadrele înguste în care o vedem pe femeie după moartea soțului ei nu au numai rolul de a exprima disperarea, sufocarea ei, ele atrag atenția asupra ororilor războiului, pe care filmul nu ne lasă să le vedem, ci numai să le auzim. Pe măsură ce cadrele redevin largi, îi vedem pe Fatat și pe fiul ei urcându-se pe o barcă ce poate le va permite să ajungă în Europa și realizăm că femeia face o ultimă încercare de a-și sfida destinul și de a găsi fericirea.